Cum am aflat adresa Pamantului in Univers la atelierul de sambata

Imaginati-va: 

Parasim Pamantul, singura casa pe care am cunoscut-o vreodata, pentru a explora adancimile spatiului. Decolam pe o "nava a imaginatiei", impreuna cu astrofizicianul Neil deGrasse Tyson - care este ghidul nostru printre stele, planete, asteroizi, comete, sateliti si alti calatori ai Universului ca si noi. Iesim din sistemul nostru solar, apoi din bratul Orion, ne privim galaxia indepartandu-se, aruncam un ochi catre vecina Andromeda, apoi lasam in urma si super-roiul de galaxii al Fecioarei din care face parte Calea Lactee, zburam printre miliarde de alte galaxii pana ajungem, in final, la limita Universului observabil.

  
Apoi vine intrebarea din sala: "Si nenea de pe nava imaginatiei s-a intors inapoi?"

:) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) ... o mare imbratisare pentru Denisa, care a pus aceasta intrebare. Ea m-a facut sa ma gandesc de doua ori la ceea ce este "real". Chiar daca noi am calatorit cu "o nava a imaginatiei", urmarind filmuletul despre spatiul cosmic, ceea ce se afla in adancimile spatiului este cat se poate de REAL. Cosmosul face parte din viata noastra, in ciuda faptului ca - aplecati zilnic cu ochii spre Pamant - nu ne dam seama. Noi impartim spatiul, timpul si materia cu ceilalti "calatori prin Univers". Oamenii, sunt facuti din praf de stele - nu este o metafora, este un adevar - deoarece toata materia existenta pe Pamant s-a format in miezul unei stele.

   Dar sa lasam meditatia si sa trecem la actiune! Dupa o ora de explorare a spatiului asezati pe scaun, pornim intr-o mica odisee spatiala proprie: ne impartim in doua echipe (Voyager 1 si Voyager 2) si dam startul. La prima proba concurentii celor doua echipe isi pun capetele impreuna pentru a aranja planetele din sistemul nostru solar in ordinea corecta; cand planetele stau fericite pe orbitele lor, Voyager 1 si 2 se intrec sa culeaga probe din "Norul Oort", sa sara in centrul Galaxiei noastre de dimensiunea unei roti, apoi topaie pe alte galaxii de carton pana la limita Universului observabil.   

    Si ca sa punem cireasa pe tort, incheiam cu un pop - quiz, la care micii astronomi s-au descurcat de minune (si unde au mai facut pauze, au completat colegii lor ). Asa cum mi se intampla la fiecare atelier cu copiii, sunt placut luata prin surprindere - nu doar eu am ce sa le povestesc copiilor despre spatiul cosmic, cativa dintre participanti sunt adevarati pasionati de astronomie si imi povestesc la randul lor despre sonda spatiala trimisa pe Pluto si despre planeta geamana a Terrei, cu conditii aparent foarte asemanatoare planetei noastre.

    In loc de incheiere, va las in compania unei selectii de pe "Discul de aur" aflat la bordul lui Voyager 1 si 2, care plutesc acum prin spatiu cu un mesaj al omenirii catre "oricine asculta":